Mentalitate

"Mentalitate de roman". Detest expresia asta atunci cand vine din gura unui roman (si de cele mai multe ori de acolo vine), mi se pare o ipocrizie dusa la extrem, o generalizare grosolana din partea unor indivizi care - facand ei insisi parte din acel grup - nu's in pozitie sa observe.

"Noroc ca am pile la politie si scap. La noi nu se misca nimic fara pile, ca doar in Romania traim"

"Am dat bani la profi si mi-am luat examenele. Parveniti romanii astia, nu-ti dau nimic fara sa-i mituiesti."

"Ultima oara cand m-am operat m-au uscat doctorii de bani. C-asa-i la noi, nu se uita nici dracu la tine daca nu-i bagi in buzunar".

Vorbele de genul asta au menirea sa motiveze, sa explice sau sa scuze cumva comportamentul oamenilor. Isi zic ca ei nu's de acord cu pilele si spagile dar ca asa functioneaza grupul din care fac ei parte de cand se stiu, deci TREBUIE sa se conformeze.

Yet again, mentalitatea colectiva este tapul ispasitor al prostiei individuale. Toata lumea pare a fi un fin observator cand vine vorba de ce se intampla in jur, insa se exclud implicit din cercul din care fac parte. E modul lor de a-si justifica adeziunea la turma, fara a se considera pe ei insisi oi.

Da, comportamentul asta are explicatie dar nu are scuza. Asa nu facem decat sa continuam traditia repetand papagaliceste aceeasi vorba autohtona  "cu o floare nu se face primavara.

Sa explic.

Nu e vina celor care iau, ci a celor care dau. (motto)

Nu e vina politicienilor corupti, ci a celor care-i voteaza din nou si din nou.

Nu e vina popilor, ci a naivilor care le inghit fiecare cuvant.

Nu e vina celor care manipuleaza, ci a celor care nu-si dau seama de asta si se lasa manipulati.

Nu e vina stirilor de la ora 5, ci a ratatilor care casca gura la ele.

Nu e vina cui vinde, ci a cui cumpara.

Zicea cineva ca nimeni n-ar trebui sa fie absolvit sau protejat de consecintele prostiei sale. Subscriu. Si as adauga ca e ipocrizie sa te plangi.

NU suntem victime, suntem produsul actiunilor si alegerilor noastre. Suntem liberi, iar tot ce facem e determinat nu de grup ci de propria minte. Ne impunem singuri constrangeri si ne auto-limitam.Si tot noi ne simtim persecutati.

Poate e un gand idealist, dar cred ca dpdv constitutional si al drepturilor omului, avem bazele necesare functionarii unei societati doar ca nu prea le folosim.

Avem dreptul la exprimare si la protest. Statul e in slujba individului si nu invers. Avem o justitie la care nu apelam decat prea rar. Ca e scump si e cu birocratie si bataie de cap.

Avem posibilitaatea de a schimba, totul. Nu ne place sisemul, spargem sistemul. Facem altul, dupa alte principii care sa ne satisfaca mai bine nevoile. Aruncam si noi un ochi peste granita si imitam daca merge mai bine. Sau inventam noi ceva, n-ar trebui sa ne fie teama sa incercam si altfel.

Si da, ai cu cine. Daca ti se pare ca n-ai cu cine n-ai cautat destul. In jurul tau e plin de oameni nemultumiti. Unii sunt nedumeriti, derutati si nu-si dau seama ce-i de facut. Unii stiu foarte bine ce-i de facut dar nu iau nicio initiativa, pt ca nu mai spera nimic. ("Ce sa-i faci, asa-i la noi!)

Din nefericire  cei mai multi cauta unde nu trebuie, se refugiaza in irealitate. Ei au un suflet de mantuit, n-au timp de cele lumesti. Se pregatesc pentru ceva mai bun, mult mai bun decat viata asta. Si asa se pierde timp si potential, de cele mai multe ori nu se trezesc nici la sfarsit. Le moare creierul si ei tot mai spera prosteste ca vor trece pragul paradisului. Dar nu fac decat sa lase in urma o umanitate care traieste la fel. Degeaba, adica.

"respecta-mi opinia idioata"

Am observat un principiu unanim acceptat care bantuie printre cei ce cu atata mandrie se caracterizeaza ca fiind "open-minded", principiu care merge mana-n mana cu toleranta pervertita despre care am scris deja.

 

"Opinia mea e la fel de valabila ca a fiecaruia. Eu nu ti-am blamat opinia deci te rog respecta-mi-o si tu pe a mea, oricare ar fi ea, ca doar oameni suntem cu totii."

!!!!!??!?!?!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!! (sugeti pula)

(incerc sa nu ma enervez inutil)

Nu pot sa ma decid care sunt mai ţăcaniţi, cei care considera ca detin adevarul absolut (ala de la 'mnezieu) sau cei care considera ca toata lumea are dreptate (aia gen "Haideti, prieteni/fratilor, sa ne luam toti de maini si sa ne unim sufletele intr-un group-hug cat toata planeta"  - !? bleah, mă dubiosilor).

Se confunda grav dreptul la opinie al fiecaruia cu gradul de validitate al opiniilor. Da, e un drept fundamental exprimarea opiniei. N-a zis nimeni ca n-aveti voie sa va spuneti parerile doar pentru ca sunt gresite, ridicole,  eronate dpdv logic sau au fost demontate demult. Aveti voie sa ignorati toate descoperirile stiintei de pana acum in timp ce defilati cu telefonul mobil in mana sau va varsati aberatiile pe internet, profitand adica de toate aplicatiile domeniului pe care-l urati atat de mult. Ei si ce-are a face?

 N-am mai dat de mult in cap oamenilor cu care nu's de acord, nici n-am mai ars crestini pe rug de la o vreme. Deci e ok, vorbiti, da lasati pretentia de a fi respectati pentru orice cacat de opinie nefondata. Dati-mi voie sa o provoc si sa o demontez, nu va mai atacati atunci cand vi se spune ca nu e in regula sa sustineti puncte de vedere fara sens care se aplicau, in cel mai bun caz, secolelor trecute. Lasati-mi libertatea de a alege daca va respect sau nu. Din cate stiu eu, "dreptul la respect neconditionat" nu-i garantat prin constitutie. Lasati-ma sa rad si sa nu va iau in serios. Pot sa va si dispretuiesc daca sunteti din cale afara de stupizi in opinii.

 E ridicol sa pretinzi ca toate parerile sunt la fel de valabile, sau "adevarul e relativ" sau, pentru cei din cale-afara de impaciuitori, chiar "adevarul se afla undeva la mijloc". Te doare mintea. Intradevar, Mos Craciun exista pe jumatate, oamenii se fut cu berzele si asa se fac copiii, muzica de cea mai inalta calitate este undeva intre manele si rock, daca arunc o piatra o sa fie atrasa de  Pamant sau poate nu... Agnosticismul asta al opiniilor e cat se poate de irational.

Bag de seama ca accidentul marunt al ignorantei totale nu impiedica pe nimeni de la debitarea de judecati de valoare in legatura cu orice subiect, asa ca unii taximetristi. Foarte bine, asa se invata, pt ca exista pericolul (sansa) de a va lua in seama cineva care chiar foloseste logica in gandire si poate-poate mai exista sperante de indreptare.

La polul opus sunt cei care cred ca nicio opinie NU conteaza, ca fiecare crede ce vrea si nimeni n-ar trebui sa dezbata nimic, astea-s treburi care-l privesc personal pe fiecare individ in parte. Felul asta de gandire este - de departe- cel mai nociv dintre toate. Ideile gresite repetate de multe ori devin idei "bune", intelepciune din popor, iar daca nimeni nu se intreaba nimic pot avea loc catastrofe.  Cum s-a intamplat acu ceva timp cand oamenii aveau fixul ca morfina provoaca dependenta si lasau muribunzii sa urle de durere saptamani in sir, pana innebuneau, fara macar sa-si puna problema ca poate traditia nu-i chiar corecta, ca n-are niciun sens sa protejezi de la dependenta un om care moare oricum. 

Va dati seama cum ar fi aratat lumea daca cei mai luminati savanti si filozofi care au trait si-ar fi pastrat, politicosi, opiniile pentru ei, de teama sa nu lezeze cumva parerile total opuse ale celorlalti?  Pamantul era si acum plat si ploaia si tunetele veneau tot de la zei deprimati si am fi presupus si acum ca "every time we see a rainbow, God is having gay-sex".

Paradox (II)

Poate vreti sa cititi intai prima parte.

Nu prea mai am chef sa scriu despre el. Pentru ca sunt atatea de zis si oricat as scrie nu o sa zugravesc nici o mica parte din el. El, cu ideile nastruşnice spuse pe o voce rârâita ca si cum... ah uite cum devine un post sentimental acum. Vroisem sa scriu despre felul in care oamenii pot fi minunati chiar hranind credinte false, sau mai bine zis in ciuda lor. Dar nu reusesc sa fiu obiectiva si sa-mi duc ideile la capat si alunec spre alte chestii care nu trebuiau sa faca obiectul acestui post.

In fine...mie tot nu-mi vine sa cred. Nu pot sa nu ma gandesc la ce-ar putea sa fie daca s-ar elibera de toate credintele alea, de religia lui iubita. El zice ca chiar asta e ceea ce-l face pe el el,  se defineste in raport cu asta. Dar nu gasesc un om care sa aiba mai putina nevoie de identitate decat el. Si asta e o identitate mistica, pervertita, care anihileaza insusi spiritul omului,  il castreaza intr-un fel (Nietzsche spune ceva de genul asta in "Amurgul idolilor"...sau in alta carte) .

Cum e posibil sa gandesti normal in aproape toate aspectele vietii iar cand vine vorba de religie sa-ti pui creierul pe Pause? Self-esteem căcălău, cultura asemenea, ce nevoie ai de divinitate? Stim deja cum a evoluat omul, ce nevoie ai de Adam si Eva sau Arca lui Noe? INCREDIBIL, dar se pare ca poti sa crezi Si Creatia si Evolutia in acelasi timp. De parca le-ai stoca in parti diferite ale creierului, iar una n-are cunostinta de cealalta. Acest double-thinking mi se pare un adevarat paradox bolnav al mintii umane. Parca schizofrenia presupunea sa crezi ca esti mai multe persoane in acelasi timp. E voila, cand esti religios ai voie sa faci asta fara sa fii considerat nebun, asta da avantaj.

Sau ideea de suflet, probabilitatea sa existe unul e infima.  Sufletul, consistand din gandurile, emotiile si personalitatea fiecaruia, este o aberatie dpdv neurologic. Toate astea isi au sediul in anumite portiuni din creier, de-aia cand partile respective sunt eliminate indivizii se schimba total (caracter, memorie, obiceiuri etc). Inca se mai discuta despre existenta unei constiinte dar asta e cu totul altceva si nu s-a pus NICIODATA problema ca o constiinta sa supravietuiasca mortii fizice. Practic toate religiile lumii se ocupa cu salvarea unui lucru care NU EXISTA.

 Cand dracu or sa-si dea si oamenii seama ca-si pierd timpul, timp pe care l-ar putea folosi pentru a face o lume mai buna, pentru a construi, inventa, creea, evolua?

Si-mi pare rau, eu chiar am incercat sa vorbesc cu el despre asta. I-m zis ca preotii mi se par ultimii oameni. A tacut. Nici nu m-a intrebat de ce, nu-i pasa. Cand vorbeam despre asta pentru el era o gluma. Zambea incontinuu si se uita la mine indulgent, ce stiam eu despre lume, despre ce-i bine si ce nu. Filozofia lui este perfecta, inradacinata,  impenetrabila, departe de orice as fi putut spune eu ca sa i-o zdruncin. Si-atunci nici eu nu puteam sa raman serioasa. Radeam. Apoi el schimba subiectul cu o viteza fulger si ma trezeam vorbind despre nimicuri amuzante si dragute. El tot vroia sa se faca preot iar noi eram fericiti.

Acum, multe luni dupa, nu s-au schimbat prea multe. El urmeaza sa se faca preot iar noi suntem fericiti, doar ca separat. Din cand in cand ni se mai face dor, iar atunci ne intalnim din nou, doar ca se ne amintim motivele pentru care ne-am despartit. Atunci ne juram in gand ca le vom tine minte, dar apoi uitam  si trebuie sa ne vedem iar.

Paradox

"Chestia cu teatrul e trecatoare. Si ce daca sunt trainer? Doar ma joc un pic cu asta pentru ca-mi place si sunt bun. La fel si psihologia. La fel si stiintele politice, facultate facuta din plictiseala. La fel si sexul, ar trebui sa incerc sa nu mai fut toate tipele buna care ma admira pentru ca sunt un artist pletos si pentru ca eu le iubesc pe ele primul. La fel si chitara. Sunt o gramada de lucruri pe care le-am facut si le-am facut bine si cu pasiune.
Dar nu. Toate astea vor trebui sa inceteze (desi nu prea stiu deocamdata ce o sa fac cu sexul). Am alte ganduri, de fapt unul singur. Un ideal, maret. Toate celelalte chestii nu conteaza. Eu o sa devin preot. Am zis."

Tipul asta ma fascineaza inca prin conglomeratia de paradoxuri din mintea lui. Cred ca tot ce-am scris mai sus e adevarat, desi departe de a fi complet. Cat am fost cu el am incercat sa-l studiez. Doar ca n-am prea stiut cum, din ce latura sa incep. Obervam faptele, formulam o teorie si apoi el facea totul sa o invalideze. Reusea. Mi-a fost imposibil.
Sa explic pe scurt.
E cel mai "tare" tip (scuzati vocabularul primitiv, nu vreau sa trec pe adjective gen incredibil de interesant bla bla) pe care l-am intalnit, din prisma stilului de viata, dar e religios. Face cam tot ce scrie in Biblie sa NU faca dar crede ca acolo e adevarul. Cand vine vorba de "'al de sus" are propria versiune a divinitatii dar se declara crestin.
STIE ca zeul lui nu-i nimic din ceea ce spune Biserica dar se duce acolo de cate ori are ocazia. Refute (daca asta nu-i cuvant, ar trebui sa fie) toate argumentele impotriva crestinismului in moduri originale (adica nu e ce te-ai astepta de la ceilalti credinciosi) dar la fel de ilogice si irationale. Cunoaste notiuni de fizica si biologie si mate la nivelul unui (ceea ce numesc eu) "intelectual" dar nu le foloseste sa inteleaga lumea ca un intreg, fenomenele naturii sunt manifestari ale divinitatii, crede el.
Stapaneste toate toate formele de manipulare si sofisme si argumente invalide, le recunoaste fara nicio problema la altii dar face cele mai mari greseli de logica pe care le-am auzit vreodata. Atat sunt de mari incat iti vine sa-ti stergi imediat din minte ce a zis si nu apuci sa-l contrazici. Daca totusi o faci, el te va soca cu o rationalizare nemaipomenita, o cale cu totul noua de a incalca orice regula a logicii(pe care e posibil sa n-o creada nici el, nu stiu exact, mi-e incredibil de greu sa aflu).
Are o inteligenta psihologica (!?) si emotionala sclipitoare, descifreaza caracterul unui om cu o precizie fabuloasa dar in acelasi timp crede in zodii si astrologie. Daca-i vorbesti despre asta zice ca nu a dat gres niciodata cu credintele lui, tot timpul a "stiut" cum sunt oamenii cu adevarat. De fapt n-a stiut, a ghicit, nu e atat de greu cand socializezi si umbli si citesti cat o face el. Si nici macar nu-si da seama ca mintea lui e infinit mai valoroasa decat toate credintele lui oarbe la care tine atat de mult. La care nu vrea sa renunte. Pe care vrea sa le imprastie mai departe oamenilor, cand va fi preot. Curand. O va face cu daruire, convins ca face un bine umanitatii. Si va fi fericit. Poate ca nu va mai fute la fel de mult (sau cine stie, versiunea lui a ce-ar trebui sa fie un preot e foarte probabil alta decat cea universal acceptata) dar isi va atinge idealul.

Mottto: It hurts more to have a belief pulled than to have a tooth pulled, and no intellectual Novocain is available. ~Elmer Davis

to be continued...